Lifestyle

Ce-i corect în lumea asta?

Parcă ieri eram studentă. Nici nu știu când au trecut cei 3 ani de când mi-am predat licența. Au fost precum o clipă, dar unele experiențe din perioada facultății au rămas profund imprimate în mintea și sufletul meu.

Nu am fost eu o studentă de nota 10, dar mi-am dat silința. Am avut câteva materii preferate și pentru examenele acelea învățam serios. Una dintre materiile mele preferate a fost contabilitatea.

O ,,chestie” de care fugeau majoritatea studenților, dar care pe mine mă antrena.

În anul 2, am avut un examen interesant la această materie. Un examen practic, împărțit pe 3 module.

La primul modul am luat 10. Știam perfect ce am de făcut și cum să operez diverse facturi în program. La modulul 2, nu s-a schimbat nimic. Doar că de această dată am avut un alt profesor care ne nota munca.

După ce am ajutat-o și pe colega mea, Andreea, am chemat profesorul ca să mă examineze. Examinarea, presupunea 2-3 întrebări din ceea ce am avut de operat în program. Pentru punctajul maxim trebuia să explici și să arăți instant, fără să stai pe gânduri, cum ai realizat acele operați.

Fără să stau pe gânduri am răspuns la toate întrebările. Surpriza a apărut în momentul în care am primit nota. Un frumos 8 era trecut în dreptul numelui meu. Nimic mai groaznic decât să văd de câtă nedreptate am parte. Aveam colegi care s-au bâlbâit și au primit nota 10. Iar eu doar 8.

Andreea, observând situația, atrage atenția profesorului. În acel moment, un zâmbet tâmp îi invadează fața acestuia și privindu-mă în ochi îmi spune: ,,Ce-i corect în lumea asta?”. O întrebare care de atunci îmi circulă prin minte.

Am fost extrem de supărată pentru nota mea. Mi se părea atât de nedrept și de jignitor încât mă simțeam un nimeni.

Un om care nu aprecia munca mea, a reușit să mă demoralizeze cumplit.

Deși sunt o persoană puternică, atunci am cedat. Câteva zile am fost extrem de supărat, iar întrebarea profesorului mi se repeta în minte.

Azi, după 4 ani de la acea întâmplare, am ajuns să conștientizez ceea ce s-a întâmplat. Nu trebuie să aștept nimic pentru ceea ce ofer. Poate nimic nu este corect în lumea aceasta, dar cred în Divinitate. Acolo lucrurile sunt exclusiv corecte.

Nu a fost corect ce s-a întâmplat atunci, dar am învățat să-mi apreciez mai mult munca. Să fiu mândră de ceea ce reușesc să fac, fără să aștept ceva în schimb.

Am învățat că în viața aceasta primesc de multe ori lămâi și mi-am amintit cât de mult îmi place limonada.

Am învățat că dezvoltarea personală este extrem de importantă și că trebuie să caut cât mai multe “experiențe dezvoltare personală”.

Am învățat să-i apreciez mai mult pe ceilalți și să încerc să le înțeleg reacțiile. Iar dacă nu reușesc să fac asta, să ii accept așa cum sunt, fără să încerc să schimb ceva.

Iar acum, după ce am învățat toate aceste lucruri, am ajuns să îmi doresc să testez diverse lucruri noi. Chiar dacă perioada facultații a luat sfârșit, iar acum mă aflu în postura de mamă și soție, îmi doresc să învăț mai mult, să experimentez mai mult.

Îmi doresc să particip la un curs de olărit, la care visez din copilărie, să merg la echitație și chiar să mă bucur de o zi la SPA împreună cu Ionuț.

Îmi doresc să visez și să zbor. Să iubesc, să apreciez și să respect mai mult.

Dacă visezi și tu la experiențe inedite, îți recomand să apelezi la Furnizorul tău de experiențe.

Poate visezi la o plimbare pe malul mării într-o mașină de lux. Sau poate îți dorești o experiență într-o ciocolaterie. Orice dorință ai avea, poți să ți-o îndeplinești cu ajutorul Experimentează.ro.

Iar până dată viitoare, nu uita: visează, iubește, trăiește!

*Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2020

(2) Comments

  1. Și eu am o gramadă de experiențe amuzante din facultate, de care-mi amintesc cu drag

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: